amalgam-e1530381408277-1-1200x644.jpg

Este amalgamul dentar sigur ?

Știi la ce riscuri te supui dacă tu sau cei din familia ta au în gură obturații de amalgam ? (cunoscute și sub denumirea de plombe de argint).

Cel mai popular material pentru plombe,utilizat de peste 150 de ani, a constituit subiectul unor dezbateri aprinse în interiorul  comunitații științifice stomatologice. Miezul controverselor este posibilul risc pentru sănătate al mercurului din compoziția obturațiilor de amalgam.

Amalgamul dentar este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) și o pulbere care conține unul  sau mai multe metale: cupru, argint, staniu. Studiile arată că doar 25% din populație este conștientă că “plombele de argint” conțin mercur. Mestecarea oricărui aliment mai dur, chiar și mestacarea banalei gume, de către  o persoană cu multiple obturații din amalgam, duce la creșterea concentrației de  vapori  de mercur din gură , inhalarea acestora, și implicit acumularea mercurului în țesuturile întregului corp.

Cît de toxică este expunerea constantă, timp de zeci de ani la mercurul din obturațiile de amalgam?

În continuare traducerea unor fragmente dintr-un  articol apărut în “Journal of Occupational Medicine and Toxicology”, autor Joachim Mutter, care se dorește a fi o critică argumentată la declarațiile oficiale ale SCENIHR (Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks) din cadrul  Comisiei Europene.

SCENHIR susține, într-un raport al Comisiei Eruropene că “nu există reacții adverse sistemice iar folosirea curentă a amalgamului dentar nu prezintă riscuri pentru îmbolnăviri sistemice.”  http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_016.pdf.

Dar comisia ignoră toxicitatea mercurului și nu include cele mai importante studii științifice.

Amalgamul dentar este principala sursă de mercur din corpul uman. Cele mai relevante studii pe acest subiect sunt cele bazate pe autopsii. S-a demonstrat o creștere de 2 până la 5 ori a nivelului mercurului în sânge și urină la indivizii decedați cu obturații de amalgam și de 2 până la 12 ori în țesuturile lor (2-21). Studiile pe animale au confirmat că amalgamul dentar determină acumulări semnificative de mercur în toate țesuturile(22-28). Amalgamul dentar este responsabil pentru cel puțin 60-95% din acumulările de mercur din țesuturi.

Mercurul din amalgamul dentar este incorporat în molecule organice (metilmercur) de către bacteriile din gură și tractul gastrointestinal (29-31). Leistevuo, comparând nivelul de metilmercur la două grupuri de pacienți (unul care avea obturații de amalgam și al doilea care nu prezenta obturații de amalgam) a găsit o creștere de 3 ori a nivelului de metilmercur în saliva primului grup față de cel de al doilea grup, în condițiile în care frecvența consumului de pește și tipul de pește consumat erau identice la cele două grupuri. Metilmercurul derivat din amalgamul dentar poate avea o toxicitate de 20 de ori mai mare decât cel derivat din pește.

Niveluri toxice de mercur in vivo si in vitro. 0.02 ng Hg/g conduce la distrucția totală a microtubulilor intracelulari și la degenerarea axonilor.(n.t. : axon=prelungire a celulei neuronale)(32). Inhalarea vaporilor de mercur în timpul masticației pe dinții ce prezentau multiple obturații de amalgam a condus la modificări patologice în creierul animalelor studiate după numai 14 zile(35,36).

Niveluri toxice de mercur în corpul uman datorită prezenței obturațiilor de amlagam. Într-un studiu recent de autopsie, indivizii cu mai mult de 12 obturații de amalgam aveau niveluri tisulare de mercur de 10 ori mai mari comparativ cu indivizii cu 0-3 obturații . Nivelul mediu de mercur din creierul cetățenilor Uniunii Europene cu mai mult de 12 obturații de amalgam este de 300 ng Hg/gram de țesut cerebral, care este mult peste nivelul dovedit a fi toxic pentru neuroni : 0.02-36 ng Hg/g. De asemenea s-au găsit corelații semnificative  între numărul de obturații de amalgam și nivelurile de marcur din glanda tiroidă (55ng Hg/g) și glanda epifiză (200 ng Hg/g)(5).

Mercurul depașește nivelurile de toxicitate în creierul bolnavilor de Alzheimer. Nivelul mediu de mercur din țesutul neuronal al bolnavilor de Alzheimer a fost de 20-178 ng Hg/g, în unele cazuri ajungând până la 236-698 ng Hg/g (39-41).

Modificări patologice în creierul populaieți germane, provocate de mercur. 20% din indivizii aparținând grupei  de vârstă 20 ani, 50% din grupa 50 ani și 90% din grupa 85 ani au  modificări patologice ale creierului tipice pentru boala Alzheimer și toxicitatea mercurului. Această distribuție este extrem de asemănătaoare cu frecvența obturațiilor de amalgam la aceste grupe de vârsta. 80-90% dintre germani au avut sau au obturații de amalgam timp de decenii. 30-50% dintre germani în vârstă de peste 85 de ani au boala Alzheimer și sunt multe indicii că mercurul joacă un rol major în patogeneza bolii Alzheimer(44).

Amalgamul matern, principala sursă de mercur din țesuturile nou-născuților. A fost demonstrată o corelație între numărul de obturații de amalagam prezente la mamă, pe de o parte, și nivelurile de mercur din: țesturile nou-născuților, lichidul amniotic și laptele matern (6,45-52,53-56)

Tulburări în dezvoltarea neurologică a copiilor. Studii experimentale și epidemiologice indică expunerea la mercur ca fiind responsabilă pentru apariția autismului sau agravarea acestei boli. Expunerea  în timpul vieții intrauterine la amalgamul matern, vaccinurile mamei cu conținut de thymerosal și sursele de mercur postnatale (vaccinurile din prima copilarie) împreună cu o sensibilitate genetică pot declanșa autismul. În experimentele pe animale vaccinurile cu thymerosal au dus la apariția de simptome similare celor din autism.(265). Studii epidemiologice confirmă o asociere semnificativă între expunerea la doze mici de mercur și tulburări în dezvoltarea neurologică (266-271).

Mercurul din țesuturile nou-născuților: risc crescut pentru deficit de dezvoltare neurologică? Drasch și colab. au găsit până la 20 ng Hg/g în creierul nou-născuților, datorită prezenței obturațiilor de amalgam la mame(6). Această concentrație este suficientă pentru a inhiba funcția methionin sintetazei. Această enzimă are un rol crucial în procesul de metilare, cea mai importantă reacție metabolică din corp, implicată și în dezvoltarea creierului, maturarea celulelor nervoase și producția de neurotransmițători. Obturațiile de amalgam ale mamei cresc semnificativ nivelul de mercur din sângele cordonului ombilical,(59,60) iar riscul de întârziere în dezvoltarea neurologică crește de 3.58 ori la concentrații peste 0.8 ng Hg/ml (61).

Toxicitatea mercurului. Mercurul este de 10 ori mai toxic decât plumbul in vitro (88-90). Mercurul este cel mai toxic element non-radioactiv. Vaporii de mercur sunt cea mai toxică formă a mercurului împreunaă cu combinațiile organice ale acestuia. Mercurul este singurul metal care la temperatura camerei poate exista sub forma de gaz volatil ce este absorbit rapid în proporție de 80% de sistemul respirator. Vaporii de mercur din amalgam penetrează țesuturile cu mare ușurință datorită configurației atomice monopolare. Ajunși în interiorul celulei, vaporii sunt oxidați la Hg2+ care se leagă de grupurile thiol ale proteinelor, inhibându-le activitatea biologică. Această inhibiție este ireversibilă, ceea ce face ca mercurul să fie mult mai toxic decât plumbul și cadmiul.

Genotoxicitatea, stresul oxidativ și cancerul. Obturațiile dentare de amalgam sunt responsabile pentru deteriorarea ADN-ului din celulele sangvine (115). Chiar și niveluri scăzute de mercur anorganic afectează ADN-ul  limfocitelor. (116). Acest efect, care poate declanșa cancerul, a fost descoperit pentru niveluri mai joase de mercur, sub cele citotoxice. Aberații ale cromozomilor pot fi provocate de amalgam în culturile de celule (117). Creșterea stresului oxidativ în salivă și sânge  a fost corelată cu numărul de obturații de amalgam(118-121). Creșterea stresului oxidativ este corelată cu numărul de obturații de amalgam. Nivelul de mercur din țesuturile indivizilor purtători de obturații de amalgam conduce la creșterea stresului oxidativ și scăderea nivelului de glutathion, inducând distrucția celulară. (33,34). Niveluri semnificativ crescute de mercur au fost descoperite în țesuturile din cancerul de sân.(122). Mercurul depozitat în țesuturi este în cea mai mare parte legat de seleniu, ceea ce înseamnă mai puțin seleniu disponibil. Deci amalgamul poate agrava un deficit latent de seleniu, în special în țările cu aport suboptimal de seleniu.( ca de exemplu Europa Centrala).(123,124)

Rezistența la antibiotice. S-a demonstrat că mercurul din obturațiile de amalgam poate induce apariția bacteriilor rezistente la mercur, ceea ce conduce mai departe la o rezistență generală la antibiotice a bacteriilor din gură și din alte zone ale corpului (127).

Hipersensibilitatea la mercur și bolile autoimune.  Expunerea constantă la doze scăzute de mercur a fost considerată ca o posibilă cauză pentru boli autoimune ca scleroza multiplă, artrita reumatoidă sau lupus eritematos sistemic.(135,143-152). Mercurul și etilmercurul au capacitatea de a inhiba fagocitoza răspunsului imun înnăscut și dobândit chiar și la niveluri scăzute(154).

Boala Alzheimer și boala Parkinson. Mercurul joacă un rol patogenetic major în boala Alzheimer (108,109,169,170) iar indivizii diagnosticați cu Parkinson au  expunere semnificativ mai mare la mercur decât grupul sănătos de control.(179).

Scleroza multiplă. Îndepărtarea obturațiilor de amalgam la pacienții cu scleroză multiplă  a dus la dispariția benzilor oligoclonale din lichidul cefalorahidian (217), și de asemenea la recuperarea unei proporții semnificative din pacienții diagnosticați cu scleroză.

Scleroza laterala amiotrofică. Vaporii de mercur sunt absorbiți de neuronii motori (221) ceea ce conduce la creșterea stresului oxidativ. Experimental, vaporii de mercur promovează îmbolnăviri ale neuronilor motori ca ALS (222-226). A fost dovedit că mercurul crește toxicitatea glutamatului în neuroni, unul din factorii incriminați în ALS.

Boala amalgamului și markerii de sensibilita. Cele mai frecvent raportate simptome datorate obturațiilor de amalgam sunt: oboseala cronică, durere de cap, migrene,susceptibilitate crescută la infecții, dureri musculare,lipsa de concentrare, tulburări digestive, tulburări de somn,capacitate de memorare scazută, dureri articulare,depresie, simptome cardiace, dereglări vegetative, tulburări de dispoziție și multe altele.(161,215,216,230-234). Până recent nu s-a putut face diferența între persoanele “sensibile la amlgam” și cele “rezistente la amalgam” prin folosirea nivelurilor de mercur din sânge sau urină sau prin test cutanat.(9,21). Totuși, s-a putut dovedi că anumiți subiecți pot reacționa prin manifestări psihosomatice la testul cutanat, deși nu existau reacții alergice pe tegumente.(235).

Articolul integral și referințele bibliografice pot fi consultate aici.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3025977/

Ce e de făcut?

În primul rând, se face o evaluare a riscului de intoxicație cu mercur. Aceasta constă în completarea de către pacient a unei liste a factorilor de risc, ce cuprine întrebări de tipul: câte obturații de amalgam există în gură, de câți ani, dacă se scrâșnesc dinții noaptea, câte mese și gustări între mese luați pe zi, …..Dacă riscul este crescut, se ia decizia de îndeparate a obturațiilor de amalgam și înlocuire cu  alte materiale mai compatibile biologic și mai estetice.

Dar și îndepartarea obturațiilor de amalgam poate fi la fel de toxică  deoarece prin frezare se degajă în scurt timp un volum considerabil de vapori de mercur. Pentru a minimiza acest efect, la Ki Dental Clinic procedura de îndepărtare a obturațiilor de amalgam este urmatoarea:

-pacientul este rugat să nu respire pe gură

-se plasează folie de digă în jurul dintelui pentru ca pacinentul să nu înghită fragmente de amalgam și să nu inhaleze vaporii pe gură

-se irigă abundent cu apă rece pentru a minimiza eliberarea de vapori

-se folosesc concomitent două surse de aspirație, normală și chirurgicală pentru a evacua vaporii de mercur

-pacientul clătește din abundență cu apă la sfârșitul procedurii

Concluzie: expunerea la mercur prin prezența timp îndelungat a obturațiilor de amalgam are  un impact negativ asupra sănătății și poate reprezenta un factor de risc în declanșarea unor afecțiuni grave. Utilizarea unor materiale alternative mai sigure pentru realizarea obturațiilor trebuie încurajată pentru a evita riscul de deteriorare a sănătății asociat cu expunerea la mercur.


bigstock-Man-giving-thumbs-up-at-dentis-58722806-2-1200x641.jpg

Sănătatea gurii are un rol important în sănătatea generală și influențează calitatea vieții. Cercetările actuale arată că nu putem avea  un corp sănătos fără o gură sănătoasă.

Dar ce este sănătatea orală? Organizația Mondială a Sănătății o definește ca absența durerii și absența îmbolnăvirilor orale care limitează capacitatea unui individ de a mesteca, mușca, zâmbi, vorbi și de a avea o bunăstare psiho-socială.

Să luăm un singur exemplu de îmbolnăvire: boala parodontală (sau popular parodontoza).

8 din 10 adulți în vârstă de peste 35 de ani au o formă de îmbolnăvire parodontală, și este cauza cea mai comună de pierdere a dinților  la adulți. Ea tinde să rămână nediagnosticată deoarece ea nu produce durere sau discomfort exagerat. Totuși cum o recunoaștem?

    Semnele bolii parontale: respirație urât mirositoare persistentă, gingii roșii, umflate sau sensibile, sângerarea gingiilor la periaj, folosirea aței dentare sau masticația alimentelor mai dure, durere la amsticație, mobilitatea dinților sau dinți care par să se distanțeze, gingii retrase care fac ca dinții să apară mai lungi, prezența puroiului între dinți și gingii, modificarea modului în care se ating dinții atunci când mușcați.

Există multe cercetări care arată că bacteriile care se găsesc sub gingii pot ajunge în întregul corp prin vasele de sânge și să producă atac vascular cerebral, diabet, Alzheimer, anumite forme de cancer, artrită… și lista continuă.

http://kidental.ro/wp-content/uploads/2018/05/1.png

1.Creșterea riscului de moarte prematură

 Îmbolnăvirea parodontală ce a condus la pierderea unuia sau mai multor molari la adultul tânăr este un marker de risc pentru moartea prematură. Deoarece această formă de îmbolnăvire indică prezența inflamației cronice, a infecției și/sau o slăbiciune imunitară, trebuie să existe o conexiune între prezența pe termen lung a bacteriilor intraorale și îmbolnăvirile sistemice cu risc letal             ( cancere, boli ale sistemului circulator și digestiv).

http://kidental.ro/wp-content/uploads/2018/05/2.png
  1. Cercetătorii au descoperit că persoanele afectate de boala parodontală sunt de două ori mai susceptibile de a dezvolta o îmbolnăvire a inimii
  1. Pacienții  cu îmbolnăvire parodontală sunt de două ori mai susceptibili să moară de inimă și de trei ori mai predispuși să moară din cauza unui atac vascular cerebral.

Speciile de bacterii care se găsesc sub gingiile bolnave s-au descoperit și în depozitele de aterom ale pacienților cu ateroscleroză; aceste depozite îngustează arterele sau se desprind și le astupă total,  producând astfel  infarct de miocard sau atac vascular cerebral. Această asociere între boala parodontală și îmbolnăvirea inimii se datorează prezenței constante a  bacteriilor și a inflamației gingiilor. Este posibil ca bacteriile să medieze un răspuns inflamator, provocând scăderea fluxului sangvin prin vasele de sânge și creșterea riscului de formare a cheagurilor.

4.Bărbații cu îmbolnăvire parodontală au o probabilitate mai mare cu 49% de a avea cancer renal, cu 54% de a avea cancer pancreatic

S-a observat o asociere între îmbolnăvirea parodontală și riscul de cancer pancreatic, asociere independentă de alți factori de risc suspectați în această afecțiune malignă. Cu cât îmbolnăvirea parodontală este mai severă, cu atât riscul este mai mare.

http://kidental.ro/wp-content/uploads/2018/05/5.png

5. Un procent de 93% din pacienții cu îmbolnăvire parodontală au risc crescut de a face diabet

Prezența bacteriilor periculoase declanșează mediatorii inflamației (citokine), activând procesul inflamator care rezultă în creșterea nivelului de zahăr în sânge.
Tratamentul bolii parodontale la pesoanele cu diabet scade nivelul de hemoglobină glicată.
Boala parodontală face ca persoanele cu diabet să își controleze mai greu nivelul zahărului din sânge. Într-o formă avansată, boala parodontală contribuie la creșterea perioadelor de timp când corpul funcționează cu nivel mai crescut al glocemiei, ceea ce crește riscul diabeticilor pentru complicații.

http://kidental.ro/wp-content/uploads/2018/05/6.png
  1. Doar 1 din 7 femei însărcinate diagnosticate cu bola parodontală nasc copii cu greutate normală.

Femeile însărcinate care au îmbolnăvire parodntală au risc crescut de a naște prematur și/sau de a naște un copil cu greutate mică, de aceea noile recomandări ale Asociatei Americane de Parodontologie includ pentru viitoarele mame o cât mai bună menținere a sănătății parodontale și igienizări profesionale pe durata sarcinii.

http://kidental.ro/wp-content/uploads/2018/05/7.png
  1. Parodontita cronică netratată timp de 10 ani este asociată cu creșterea de 1,7 ori a riscului de a face boala Alzheimer

Bacteriile de tipul spirochetelor prezente în pungile parodontale pot călători, prin vasele de sânge, din gură către creier unde pot provoca  o degenerare a țesutului cerebral similară cu cea din boala Alzheimer.
Deși toate acestea pot suna foarte grav, sunt și vești bune care însoțesc aceste statistici. Dacă sănătatea gurii tale nu e bună, dar apelezi la ajutorul profesioniștilor pentru a o redobindi, inflamația poate fi eliminată și odată cu ea riscul pentru bolile întregului corp. Dacă deja ai o boală sistemică și îți îmunătățești sănătatea orală, simptomele pot fi ameliorate.

Cunoscând aceste lucruri,  abordarea tratamentelor stomatologice de către medicii   Ki Dental Clinic este una holistică, pacientul fiind privit ca un întreg, și nu doar ca o gură ce trebuie “reparată”.
Medicina dentară este o specialitate în continuă schimbare.
Medicii dentiști sunt provocați să își ajute pacienții să obțină sănătatea globală. Suntem pregătiți pentru această provocare.


frica-1200x626.jpg

Consumul de sucuri îndulcite și acidulate, sucuri acidulate dietetice ,sucuri de fructe și băuturi  energizante și “sportive” a crescut foarte mult în ultimii ani, consumatorii fiind  copii, adolescenți și adulți. Acest consum a condus implicit la creșterea prevalenței eroziunii dentare: o dizolvare ireversibilă a smalțului și dentinei fără implicare bacteriană. În afară de consecințele estetice, eroziunea dinților duce la expunerea dentinei, apariția hipersensibilității și posibil pierderea dinților. Studiile sugerează  că 34% dintre copii și adolescenți au eroziune dentară! Cum erodează băuturile acide dinții? Toate băuturile comercializate au acizi adăugați în compoziție, acizi care pe de o parte compun aroma băuturii participând la gustul distinctiv, iar pe de altă  parte contrabalansează  gustul dulce al  zahărului adăugat.
  • Acidul fosforic este adăugat la băuturile de tip cola pentru a da gust acrișor, pentru a reduce multiplicarea bacteriilor și a crește perioada de conservare.
  • Acidul citric, care apare și în mod natural în sucurile de citrice, este adăugat ca aromatizant și conservant.
  • Acidul malic îl găsim în mere, pere și cireșe și adăugat artificial în băuturile necarbogazoase de tipul sucurilor vitaminizate, băuturilor sportive și celor de tip ice-tea pentru îmbunătațirea aromei și intensificarea gustului. Toți acești acizi dau băuturilor un gust inconfundabil dulce/acrișor.
Smalțul dinților este compus în cea mai mare parte din calciu, și acizii îl vor dizolva la fel cum detartrantul dizolvă depunerile de săruri de pereții fierbatorului de apă…. Ați încercat să vă atingeți dinții după ce ați băut o băutură acidulată? Sunt aspri, pentru că acizii au demineralizat instantaneu  smalțul. Potențialul eroziv al unei băuturi este determinat în principal de ph-ul acesteia, o masură a acidității sau alcalinității unei soluții, sau cum ar spune chimiștii, o măsură a concentrației ionilor de hidrogen într-o soluție. Pe scurt: pH mic (sub 7)= soluție acidă, pH mare (peste 7)=soluție alcalină. Și acum o scurtă trecere în revistă: plecăm de la  doua puncte de referință: acidul de baterie (pH 1) și apa de robinet (pH 7). Cu cât pH-ul este mai mic, cu atât băutura este mai nocivă . Când ph-ul unei băuturi scade sub 4.0, ea poate provoca dizolvarea smalțului. Acid de baterie        1.0 ( nu este o băutură, este doar un termen de referință!) Suc de lămâie         2.25 Coca cola                 2.37 Pepsi                        2.39 Cafea                        2.4-3.3 Fanta orange          2.82 Dr Pepper               2.88 Coca cola diet         3.10 Sprite                       3.14 7Up                          3.5 Ceai negru              4.2 Lapte de cocos       6.1-7.00 Lapte condensat    6.33 Lapte de vacă         6.4-6.8 Apă potabilă           7.00 Ce e de făcut?
  • Reduceți frecvența consumului: ocazional, nu zilnic!
  • Nu sorbiți timp îndelungat, și nu țineți lichidul în gură, deoarece crește durata expunerii dinților la acizi. Folosiți un pai!
  • Beți apă sau lapte, sau clătiți-vă gura cu apă după consumul băuturilor acide.
  • Evitați să spălați dinții în prima  oră după consumul băuturilor acide.
  • Mestecați  gumă ,deoarece  prin stimularea secreției salivare, contribuie la neutralizarea acidității.
  –http://www.ada.org/en/member-center/oral-health-topics/dental-erosion -J Am Dent Assoc. 2016 Apr; 147(4):255-263. The pH of beverages available to the American consumer . Avanija Reddy, DMD, MPH & colab. -Nutr Res 2008; 28(5):299-303. Acidic beverages increase the risk of in vitro tooth erosion. Leslie A. Ehlen & colab.  

zana-1-1200x626.jpg

Articol pentru copiii care mai cred în Zăna Măseluță

Zâna Măseluță este un personaj tare ciudat.  Are trup omenesc dar este scoasă in evidență de aripile de libelulă. Neavând o sursa de chitina stabilă ea are un exoschelet din calciu.  Puținii privilegiați care au văzut-o spun că e foarte palidă (probabil datorită faptului că se hrănește cu dinti de lapte?). Poate fi recunoscută foarte ușor deoarece este mică, grasă, cocosată-un fel de variantă feminină a lui Quasimodo – cu picioare și mâini foarte scurte.  Supraspecializarea ei este detectarea pe o rază de până la 30 de kilometri a dinților de lapte pe cale să cadă sau a dinților de lapte cariați.

Destul despre înfățisare, modul ei de lucru este următorul: noaptea, învaluită în întuneric, nevazută si neauzită de nimeni, când toată lumea doarme, ea își pune degetele lipcioase pe pervazul geamului.  Apoi îl deschide cu ranga ei ruginită si privește copilul pe care l-a adulmecat.  Dacă dintele este băgat sub pernă, Zâna Măseluță îl aspiră cu gura ei în forma de trompă.  După care ea lasă bani, jucării sau jocuri video (niciodată dulciuri).  Celui care are un dinte cariat sau pe cale sa îi cadă, îi strecoară sub pernă o carte de vizită cu numarul de telefon 0723.277.878 de la Ki Dental.  Apoi, pornind aripioarele de libelulă își cară trupul greoi pe fereastră spre următorul pacient…

Luca Pepel


frica-1200x626.jpg

Să înţelegem anxietatea

Noi toţi trăim anxietatea în anumite situaţii, din multe puncte de vedere, aceasta fiind o emoţie firească, o reacţie sănătoasă la stimulii externi. Cu toţii suntem mai mult sau mai puţin anxioşi în faţa unor situaţii ce presupun un anumit risc sau un posibil pericol, când dăm un examen, când trebuie să vorbim în faţa unui public, când aşteptăm veşti despre ceva ce ne interesează, când se întâmplă să întârziem undeva şi în multe alte cazuri. În mod evident, cum nu este prea plăcut să experimentezi o emoţie precum anxietatea, vom căuta să o ocolim, acţionând în aşa fel încât să evităm orice risc: cei mai anxioşi se vor pregăti cât pot mai bine pentru examene, îşi vor pregăti discursul, vor face totul pentru a ajunge din timp în locul propus. Ei vor încerca să prevină riscul de a pierde controlul asupra situaţiei. Dar cum procedăm în cazul anxietăţii dentare? Anxietatea este un semnal că “nu putem face faţă unei solicitări, că ceva nu este în regulă, fie în privinţa propriei persoane, fie în privinţa relaţiilor cu cei din jur” si are drept scop, protecţia. Întrucât ne este teamă că diverse lucruri care ne-ar afecta negativ s-ar putea întâmpla, apare anxietatea, cu scopul de a ne proteja de pericolele care ne ameninţă existenţa şi propriile valori, însă această protecţie poate depăşi proporţiile realităţii. Anxietatea devine evidentă atunci când, fără niciun motiv aparent, persoana începe să treacă printr-o suită de manifestări cum ar fi creşterea pulsului, dificultăţi respiratorii, teamă şi emoţii ieşite din comun, pierderea controlului, dureri în piept, transpiraţie excesivă şi gândire neclară. Anxietatea dentară Prin prisma celor de mai sus, putem defini anxietatea dentară ca o reacţie la un pericol necunoscut. Foarte mulţi dintre noi trăim această anxietate în momentul în care nu ştim la ce să ne aşteptăm atunci când mergem într-o clinică dentară pentru prima dată sau avem nevoie de un tratament stomatologic. La majoritatea oamenilor, anxietatea îşi face apariţia în urma unei dificultăţi care a provocat mari tensiuni interioare. Putem identifica mai mulţi factori declanşatori ai anxietăţii dentare:
  • experienţele anterioare neplăcute, mai ales în copilărie – durere, forţare, traumatism;
  • inferenţele arbitrare – concluzii trase fără a avea argumente relevante, pe baza experienţelor sau povestirilor neplăcute ale altor persoane;
  • suprageneralizarea – formarea unei convingeri cu caracter absolutist negativ pornind de la un eveniment negativ, izolat, trăit sau povestit;
  • abstragerea selectivă – desprinderea unei concluzii negative, ignorându-se celelalte informaţii şi contextul general;
  • influenţele celor apropiaţi în ce priveşte atitudinea acestora faţă de intervenţiile dentare;
  • frica de aprecierile medicului privind starea de igienă bucală necorespunzătoare;
  • frica faţă de instrumentarul folosit de medicul stomatolog;
  • frica de durerea fizică;
  • frica de medicul stomatolog, mai ales când acesta nu manifestă empatie;
  • ruşinea că persoana nu poate face faţă unei intervenţii stomatologice, din cauza fricii.
Cum putem anihila anxietatea dentară Anxietatea dentară are ca rezultat evitarea tratamentelor stomatologice, acest fapt generand o sănătate orală precară şi în consecinţă o deteriorare a sănătăţii întregului organism, o calitate redusă a vieţii şi probleme în plan psihosocial. Atunci când dantura noastră are nevoie de îngrijire, iar anxietatea dentară este manifestă, este nevoie să analizăm obiectiv toate informaţiile disponibile şi să vedem dacă aceste date se potrivesc cu convingerile pe care le avem sau dacă nu cumva, aceste convingeri ar trebui să le schimbăm. Astfel:
  • Întotdeauna există şi un alt punct de vedere, întrucât gândirea are capacitatea de a organiza acelaşi univers în moduri foarte diferite.
  • Evenimentele nu ne provoacă sentimente, ele în sine nu sunt responsabile pentru ceea ce simţim, mai degrabă interpretarea pe care o dăm evenimentelor şi felul în care reacţionăm în faţa lor determină în cele din urmă, impactul pe care acestea îl au asupra stării noastre.
Anxietatea dentară nu se manifestă dacă:
  • ne informăm corect chiar de la medicul dentist despre modul cum pot fi tratate problemele noastre dentare, despre materialele şi instrumentele folosite;
  • păstrăm o igienă dentară corespunzătoare;
  • efectuăm vizite periodice la clinica dentară pentru control stomatologic;
  • începem efectuarea controalelor stomatologice de la vârste cât mai mici;
  • dorim să ne menţinem o sănătate optimă şi acordăm atenţie semnalelor transmise de corp;
  • ne educăm copiii în vederea conştientizării importanţei îngrijirii dentare.
 

Alina Iolu – Consilier pentru dezvoltare personala.


Bibliografie:
  • BRIERS, S. (2015). Terapia cognitiv comportamentală: cum să-ţi îmbunătăţeşti gândirea şi viaţa prin TCC, Bucureşti: Editura All.
  • CIOARA, C-M. (2009). Biasarea atenţiei în anxietate. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
  • DISPENZA, J. (2012). Antrenează-ţi creierul!. Strategii şi tehnici de transformare mentală. Bucureşti: Curtea Veche Publishing.
  • TULBURE, B.T. (2011). Anxietatea: procesări informaţionale şi evaluarea lor. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
http://www.dentalfearcentral.org/fears/

smile-1200x626.jpg

Arta compoziției dentare: visagism

Vi s-a întâmplat vreodată să vă uitați la dinții unei persoane care a fost tratată cu coroane și/sau fațete  și să aveți senzația că dinții nu armonizează cu forma feței și cu personalitatea ei (sau lui)? Originea acestei dizarmonii stă în lipsa unei viziuni holistice în conceperea planului de tratament … Iată traducerea unui articol apărut în Quintessence of Dental Technology, autor Dr. Braulio Paolucci , care aruncă lumină asupra subiectului: “Evoluția accelerată a materialelor și tehnicilor în medicina dentară a făcut să crească calitatea estetică a restaurarilor prin coroane și fațete, însă ca  rezultatul final să împlinească așteptările pacientului trebuie să existe o armonie între design-ul dinților și personalitatea pacientului. Aici intervine conceptul de visagism, care ajută medicii dentiști nu doar să creeze restaurari “frumoase”, ci să creeze în egală măsură o imagine în armonie cu identitatea pacientului , imagine ce influențează emoțiile, comportamentul, și stima de sine. Visagismul implică crearea unei imagini customizate care exprimă identitatea unei persoane. Metoda folosită pentru aplicarea acestui concept folosește o asociere între principiile limbajului artistic vizual și discipline ca fiziologia, neurobiologia, antropologia și sociologia. Prin visagism devine posibil ca prin aspectul zâmbetului, forma și aranjamentul dinților să se evidențieze anumite trăsături ale personalitații și anumite emoții. Medicii dentiști pot “desena” un zâmbet care este armonizat cu aspectul fizic al pacientului și personalitatea acestuia, pentru a obține armonie psiho-dento-facială sau “zâmbet frumos”. Carl Jung a fost cel care a introdus conceptul de “simbol arhetipal”: simboluri și imagini utilizate cu același înteles de toate culturile și civilizațiile din toate timpurile. Cele mai simple arhetipuri sunt figurile geometrice: pătratul, triunghiul, cercul, lemniscata (forma 8), culorile primare și secundare. Aceste elemente vizuale : linii, forme, culori reprezintă un limbaj universal, indiferent de cultura, rasa sau educația unui individ. Deși nu este pe deplin înteles cum recunoaște creierul simbolurile arhetipale și cum sunt ele procesate, totuși s-a putut stabili că nu doar sistemul limbic este responasabil pentru generarea emoțiilor; și zone din talamusul vizual pot recunoaște arhetipurile ce declanșează sistemele generatoare de emoții. Așa se explică de ce o imagine întotdeauna declansează un răspuns emoțional. Când un individ observă o imagine, creierul emoțional o percepe ca pe o combinație de linii, forme, culori cu înțelesuri specifice. Doar după ce e stimulat cortexul vizual imaginea este observată ca un concept întreg. Atunci când sunt modificate formele și aranjamentul dinților pe arcadă utilizând conceptul de visagism, apare imediat o reacție emoțională pozitivă  a pacientului, care poate fi însoțită de modificări comportamentale , posturale și de vorbire. În acord cu Hipocrate, personalitatea unui individ este o combinație unică a patru categorii temperamentale: coleric (sau puternic), sangvin (sau dinamic), melancolic (sau senzitiv) și flegmatic (sau pacifist), una sau doua dintre acestea fiind dominante în relație cu celelalte. Integrând teoria simbolurilor arhetipale cu elemente vizuale artistice, Hallawell a atribuit semnificații liniilor, unghiurilor, formelor și culorilor obiectelor. Forma feței în relație cu cele patru categorii temperamentale poate fi descrisă astfel:
  • coleric/puternic: fața are forma rectangulară, cu unghiuri bine definite, linii verticale și orizontale în jurul frunții și gurii, ochii înfundați în orbite. Aceștia sunt oameni cu calități de leadership, deciși, îndrăzneți și curajoși.
  • sangvin/dinamic: fața este unghiulară, cu linii deviate în jurul ochilor și frunții, nasul proeminent și gura largă. Sunt indivizi activi, comunicativi și extrovertiți.
  • melancolic/senzitiv: ochii sunt apropiați, fața este ovală cu trăsături rotunde sau formată din linii fine. Personalitatea este caracterizată de blândețe și capacitate de conștientizare, gândire abstractă.
  • flegmatic/pacifist: fața este rotundă sau pătrată, buza inferioară este proeminentă, pleoapele sunt grele. Această categorie de indivizi sunt blânzi, discreți și diplomați.
          Visagismul în medicina dentară Formele dinților anteriori (incisivi și canini) sunt definite de o zonă care reflectă lumina direct în față, respectiv zona cuprinsă între crestele de smalț mezială, distală, cervicală si incizală. Atunci când observăm dinții anteriori, trebuiesc luate în considerare mai multe linii de referință, cum sunt cele care unesc zeniturile gingivale, ambrazurile incizale, papilele și planul incizal. Aceste linii sunt simboluri arhetipale, adică variații specifice în compoziția lor vor declanșa emoții variabile la observatori. Medicii dentiști trebuie să înțeleagă mesajul emoțional din spatele oricărui smile design, și acest aspect trebuie discutat cu pacientul înainte de a începe tratamentul.”

Va urma

Traducere de dr. Mihaela Pepel


Teodosie Rudeanu 35
București, Sector 1

Copyright 2018 © KI Dental Clinic. Powered by ElfNet