Este amalgamul dentar sigur ?
Știi la ce riscuri te supui dacă tu sau cei din familia ta au în gură obturații de amalgam ? (cunoscute și sub denumirea de plombe de argint).
Cel mai popular material pentru plombe,utilizat de peste 150 de ani, a constituit subiectul unor dezbateri aprinse în interiorul comunitații științifice stomatologice. Miezul controverselor este posibilul risc pentru sănătate al mercurului din compoziția obturațiilor de amalgam.
Amalgamul dentar este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) și o pulbere care conține unul sau mai multe metale: cupru, argint, staniu. Studiile arată că doar 25% din populație este conștientă că “plombele de argint” conțin mercur. Mestecarea oricărui aliment mai dur, chiar și mestacarea banalei gume, de către o persoană cu multiple obturații din amalgam, duce la creșterea concentrației de vapori de mercur din gură , inhalarea acestora, și implicit acumularea mercurului în țesuturile întregului corp.
Cît de toxică este expunerea constantă, timp de zeci de ani la mercurul din obturațiile de amalgam?
În continuare traducerea unor fragmente dintr-un articol apărut în “Journal of Occupational Medicine and Toxicology”, autor Joachim Mutter, care se dorește a fi o critică argumentată la declarațiile oficiale ale SCENIHR (Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks) din cadrul Comisiei Europene.
SCENHIR susține, într-un raport al Comisiei Eruropene că “nu există reacții adverse sistemice iar folosirea curentă a amalgamului dentar nu prezintă riscuri pentru îmbolnăviri sistemice.” http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_016.pdf.
Dar comisia ignoră toxicitatea mercurului și nu include cele mai importante studii științifice.
Amalgamul dentar este principala sursă de mercur din corpul uman. Cele mai relevante studii pe acest subiect sunt cele bazate pe autopsii. S-a demonstrat o creștere de 2 până la 5 ori a nivelului mercurului în sânge și urină la indivizii decedați cu obturații de amalgam și de 2 până la 12 ori în țesuturile lor (2-21). Studiile pe animale au confirmat că amalgamul dentar determină acumulări semnificative de mercur în toate țesuturile(22-28). Amalgamul dentar este responsabil pentru cel puțin 60-95% din acumulările de mercur din țesuturi.
Mercurul din amalgamul dentar este incorporat în molecule organice (metilmercur) de către bacteriile din gură și tractul gastrointestinal (29-31). Leistevuo, comparând nivelul de metilmercur la două grupuri de pacienți (unul care avea obturații de amalgam și al doilea care nu prezenta obturații de amalgam) a găsit o creștere de 3 ori a nivelului de metilmercur în saliva primului grup față de cel de al doilea grup, în condițiile în care frecvența consumului de pește și tipul de pește consumat erau identice la cele două grupuri. Metilmercurul derivat din amalgamul dentar poate avea o toxicitate de 20 de ori mai mare decât cel derivat din pește.
Niveluri toxice de mercur in vivo si in vitro. 0.02 ng Hg/g conduce la distrucția totală a microtubulilor intracelulari și la degenerarea axonilor.(n.t. : axon=prelungire a celulei neuronale)(32). Inhalarea vaporilor de mercur în timpul masticației pe dinții ce prezentau multiple obturații de amalgam a condus la modificări patologice în creierul animalelor studiate după numai 14 zile(35,36).
Niveluri toxice de mercur în corpul uman datorită prezenței obturațiilor de amlagam. Într-un studiu recent de autopsie, indivizii cu mai mult de 12 obturații de amalgam aveau niveluri tisulare de mercur de 10 ori mai mari comparativ cu indivizii cu 0-3 obturații . Nivelul mediu de mercur din creierul cetățenilor Uniunii Europene cu mai mult de 12 obturații de amalgam este de 300 ng Hg/gram de țesut cerebral, care este mult peste nivelul dovedit a fi toxic pentru neuroni : 0.02-36 ng Hg/g. De asemenea s-au găsit corelații semnificative între numărul de obturații de amalgam și nivelurile de marcur din glanda tiroidă (55ng Hg/g) și glanda epifiză (200 ng Hg/g)(5).
Mercurul depașește nivelurile de toxicitate în creierul bolnavilor de Alzheimer. Nivelul mediu de mercur din țesutul neuronal al bolnavilor de Alzheimer a fost de 20-178 ng Hg/g, în unele cazuri ajungând până la 236-698 ng Hg/g (39-41).
Modificări patologice în creierul populaieți germane, provocate de mercur. 20% din indivizii aparținând grupei de vârstă 20 ani, 50% din grupa 50 ani și 90% din grupa 85 ani au modificări patologice ale creierului tipice pentru boala Alzheimer și toxicitatea mercurului. Această distribuție este extrem de asemănătaoare cu frecvența obturațiilor de amalgam la aceste grupe de vârsta. 80-90% dintre germani au avut sau au obturații de amalgam timp de decenii. 30-50% dintre germani în vârstă de peste 85 de ani au boala Alzheimer și sunt multe indicii că mercurul joacă un rol major în patogeneza bolii Alzheimer(44).
Amalgamul matern, principala sursă de mercur din țesuturile nou-născuților. A fost demonstrată o corelație între numărul de obturații de amalagam prezente la mamă, pe de o parte, și nivelurile de mercur din: țesturile nou-născuților, lichidul amniotic și laptele matern (6,45-52,53-56)
Tulburări în dezvoltarea neurologică a copiilor. Studii experimentale și epidemiologice indică expunerea la mercur ca fiind responsabilă pentru apariția autismului sau agravarea acestei boli. Expunerea în timpul vieții intrauterine la amalgamul matern, vaccinurile mamei cu conținut de thymerosal și sursele de mercur postnatale (vaccinurile din prima copilarie) împreună cu o sensibilitate genetică pot declanșa autismul. În experimentele pe animale vaccinurile cu thymerosal au dus la apariția de simptome similare celor din autism.(265). Studii epidemiologice confirmă o asociere semnificativă între expunerea la doze mici de mercur și tulburări în dezvoltarea neurologică (266-271).
Mercurul din țesuturile nou-născuților: risc crescut pentru deficit de dezvoltare neurologică? Drasch și colab. au găsit până la 20 ng Hg/g în creierul nou-născuților, datorită prezenței obturațiilor de amalgam la mame(6). Această concentrație este suficientă pentru a inhiba funcția methionin sintetazei. Această enzimă are un rol crucial în procesul de metilare, cea mai importantă reacție metabolică din corp, implicată și în dezvoltarea creierului, maturarea celulelor nervoase și producția de neurotransmițători. Obturațiile de amalgam ale mamei cresc semnificativ nivelul de mercur din sângele cordonului ombilical,(59,60) iar riscul de întârziere în dezvoltarea neurologică crește de 3.58 ori la concentrații peste 0.8 ng Hg/ml (61).
Toxicitatea mercurului. Mercurul este de 10 ori mai toxic decât plumbul in vitro (88-90). Mercurul este cel mai toxic element non-radioactiv. Vaporii de mercur sunt cea mai toxică formă a mercurului împreunaă cu combinațiile organice ale acestuia. Mercurul este singurul metal care la temperatura camerei poate exista sub forma de gaz volatil ce este absorbit rapid în proporție de 80% de sistemul respirator. Vaporii de mercur din amalgam penetrează țesuturile cu mare ușurință datorită configurației atomice monopolare. Ajunși în interiorul celulei, vaporii sunt oxidați la Hg2+ care se leagă de grupurile thiol ale proteinelor, inhibându-le activitatea biologică. Această inhibiție este ireversibilă, ceea ce face ca mercurul să fie mult mai toxic decât plumbul și cadmiul.
Genotoxicitatea, stresul oxidativ și cancerul. Obturațiile dentare de amalgam sunt responsabile pentru deteriorarea ADN-ului din celulele sangvine (115). Chiar și niveluri scăzute de mercur anorganic afectează ADN-ul limfocitelor. (116). Acest efect, care poate declanșa cancerul, a fost descoperit pentru niveluri mai joase de mercur, sub cele citotoxice. Aberații ale cromozomilor pot fi provocate de amalgam în culturile de celule (117). Creșterea stresului oxidativ în salivă și sânge a fost corelată cu numărul de obturații de amalgam(118-121). Creșterea stresului oxidativ este corelată cu numărul de obturații de amalgam. Nivelul de mercur din țesuturile indivizilor purtători de obturații de amalgam conduce la creșterea stresului oxidativ și scăderea nivelului de glutathion, inducând distrucția celulară. (33,34). Niveluri semnificativ crescute de mercur au fost descoperite în țesuturile din cancerul de sân.(122). Mercurul depozitat în țesuturi este în cea mai mare parte legat de seleniu, ceea ce înseamnă mai puțin seleniu disponibil. Deci amalgamul poate agrava un deficit latent de seleniu, în special în țările cu aport suboptimal de seleniu.( ca de exemplu Europa Centrala).(123,124)
Rezistența la antibiotice. S-a demonstrat că mercurul din obturațiile de amalgam poate induce apariția bacteriilor rezistente la mercur, ceea ce conduce mai departe la o rezistență generală la antibiotice a bacteriilor din gură și din alte zone ale corpului (127).
Hipersensibilitatea la mercur și bolile autoimune. Expunerea constantă la doze scăzute de mercur a fost considerată ca o posibilă cauză pentru boli autoimune ca scleroza multiplă, artrita reumatoidă sau lupus eritematos sistemic.(135,143-152). Mercurul și etilmercurul au capacitatea de a inhiba fagocitoza răspunsului imun înnăscut și dobândit chiar și la niveluri scăzute(154).
Boala Alzheimer și boala Parkinson. Mercurul joacă un rol patogenetic major în boala Alzheimer (108,109,169,170) iar indivizii diagnosticați cu Parkinson au expunere semnificativ mai mare la mercur decât grupul sănătos de control.(179).
Scleroza multiplă. Îndepărtarea obturațiilor de amalgam la pacienții cu scleroză multiplă a dus la dispariția benzilor oligoclonale din lichidul cefalorahidian (217), și de asemenea la recuperarea unei proporții semnificative din pacienții diagnosticați cu scleroză.
Scleroza laterala amiotrofică. Vaporii de mercur sunt absorbiți de neuronii motori (221) ceea ce conduce la creșterea stresului oxidativ. Experimental, vaporii de mercur promovează îmbolnăviri ale neuronilor motori ca ALS (222-226). A fost dovedit că mercurul crește toxicitatea glutamatului în neuroni, unul din factorii incriminați în ALS.
Boala amalgamului și markerii de sensibilita. Cele mai frecvent raportate simptome datorate obturațiilor de amalgam sunt: oboseala cronică, durere de cap, migrene,susceptibilitate crescută la infecții, dureri musculare,lipsa de concentrare, tulburări digestive, tulburări de somn,capacitate de memorare scazută, dureri articulare,depresie, simptome cardiace, dereglări vegetative, tulburări de dispoziție și multe altele.(161,215,216,230-234). Până recent nu s-a putut face diferența între persoanele “sensibile la amlgam” și cele “rezistente la amalgam” prin folosirea nivelurilor de mercur din sânge sau urină sau prin test cutanat.(9,21). Totuși, s-a putut dovedi că anumiți subiecți pot reacționa prin manifestări psihosomatice la testul cutanat, deși nu existau reacții alergice pe tegumente.(235).
Articolul integral și referințele bibliografice pot fi consultate aici.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3025977/
Ce e de făcut?
În primul rând, se face o evaluare a riscului de intoxicație cu mercur. Aceasta constă în completarea de către pacient a unei liste a factorilor de risc, ce cuprine întrebări de tipul: câte obturații de amalgam există în gură, de câți ani, dacă se scrâșnesc dinții noaptea, câte mese și gustări între mese luați pe zi, …..Dacă riscul este crescut, se ia decizia de îndeparate a obturațiilor de amalgam și înlocuire cu alte materiale mai compatibile biologic și mai estetice.
Dar și îndepartarea obturațiilor de amalgam poate fi la fel de toxică deoarece prin frezare se degajă în scurt timp un volum considerabil de vapori de mercur. Pentru a minimiza acest efect, la Ki Dental Clinic procedura de îndepărtare a obturațiilor de amalgam este urmatoarea:
-pacientul este rugat să nu respire pe gură
-se plasează folie de digă în jurul dintelui pentru ca pacinentul să nu înghită fragmente de amalgam și să nu inhaleze vaporii pe gură
-se irigă abundent cu apă rece pentru a minimiza eliberarea de vapori
-se folosesc concomitent două surse de aspirație, normală și chirurgicală pentru a evacua vaporii de mercur
-pacientul clătește din abundență cu apă la sfârșitul procedurii
Concluzie: expunerea la mercur prin prezența timp îndelungat a obturațiilor de amalgam are un impact negativ asupra sănătății și poate reprezenta un factor de risc în declanșarea unor afecțiuni grave. Utilizarea unor materiale alternative mai sigure pentru realizarea obturațiilor trebuie încurajată pentru a evita riscul de deteriorare a sănătății asociat cu expunerea la mercur.
